comment by Doina Botis la "pe scurt…"

“Radu, iată că a trecut ceva timp de când a luat sfârşit concursul “Dansez pentru tine”.
Ceea ce mi s-a părut interesant citind diverse comentarii este faptul că oamenii consideră că ştiu exact cum au fost create dansurile echipei noastre, ce m-a animat pe mine să fac aceste coregrafii şi ce v-a facut pe voi să le executaţi astfel. În consecinţă, am considerat că e cazul să ne asumăm fiecare “vinovaţiile”. Nu mă consider “nevinovată”, DAR o mare parte de “vină” îţi aparţine.
Cea mai mare “vină” a mea este aceea că iubesc enorm dansul, pe care îl consider cea mai frumoasă formă de expresie. Cred că suprema armonie a corpului uman este exprimată prin dans.
Ca orice coregraf, construiesc dansul în materialul uman. Corpul uman este un instrument prin care curge viaţa, un depozit în care se acumulează un noian de întâmplări care se petrec pe pământ. Fiecare om este un UNIVERS în sine. Pentru coregraf este f. important ce descoperă în fiecare UNIVERS.
Aici intervine “vina” ta, pentru că ceea ce am descoperit în “UNIVERSUL RADU” m-a condus către “Kiss from a rose”, “Tango tis nefelis”, “Nothing gonna change” etc. Şi cum dansul şi muzica sunt ca trupul şi sufletul, nu am făcut decât să exprim prin mişcare sentimentele desprinse din aceste piese. Aşa s-au nascut dansurile noastre.
Care a fost “vina” mea vis-a-vis de ceea ce s-a vazut pe scena ? Poate aceea că ţi-am stimulat creativitatea obligandu-ţi astfel corpul să povestească, să vizualizeze trăiri.
Cineva spunea că “a dansa pare un lucru uşor şi încântător, dar în realitatea interioara a fiinţei supuse acestei arte se petrec fenomene mistice”.
Ştiu că ai trăit zile minunate, dar ştiu şi că ai avut momente în care trupul îţi plângea de oboseală.
Clipele de frustrare totală, alunecările în braţele eşecului, amprentele dureroase pe care le lasă în carne efortul orelor de antrenament sunt momente sisifice pentru un dansator.
Topind obstacolele care ţi-au ieşit în cale, prin tenacitate, încredere, curiozitate şi imensă dăruire ai mers mai departe şi ai dat viaţă cu multă sensibilitate acestor dansuri (deci “vină” peste “vină”), alături de Elena care şi ea este “vinovată” că are acest corp expresiv, acei ochi(doi) şi dansează aşa bine.
Şi aici intervine VINA mea reală, aceea că nu am reuşit să vă duc până unde aţi fi meritat să ajungeţi.
Îmi doresc să ramaneţi în memoria şi sufletele spectatorilor prin momentele extraordinare pe care le-aţi creat pe scenă şi nu prin scandalurile create de presă.
Îţi doresc să ai parte de cât mai multe ocazii pentru a arăta lucrurile minunate care zac în “UNIVERSUL RADU”.
Acestea fiind zise, te anunţ că am un nou tic verbal. Ghici care ?”